Agricultura românească a făcut pași importanți către modernizare în ultimii ani, absorbția fondurilor europene în proiecte de agribusiness fiind motorul principal al acestei evoluții. Astăzi, fermierul român se află în fața unor provocări ridicate atât de contextul regional și internațional, cât și de schimbările climatice și de noile reglementări introduse în domeniu la nivel european.
În România, contribuția agriculturii este de aproximativ 4,4 – 4,5% din PIB. Procentul este în scădere, dar acesta nu este un aspect negativ – indică faptul că economia noastră s-a dezvoltat, nu mai suntem un stat agrar.
Suprafața terenului arabil, de peste 9 milioane de hectare, ne plasează în topul suprafețelor agricole din Europa; producția vegetală a avut o valoare de 14,5 miliarde de euro în 2022, iar cea animală de 7,1 miliarde. Sunt cifre impresionante, dar cu toate acestea, avem un deficit comercial de 1,28 de miliarde de euro în sectorul agroalimentar.
Acesta este cauzat de faptul că, deși suntem în topul producătorilor de grâu, de exemplu, nu procesăm suficient și exportăm în continuare materie primă. De aceea, chiar dacă agricultorii, ca entități de sine stătătoare au o profitabilitate bună, ar trebui să treacă la un alt nivel de dezvoltare și anume să proceseze cât mai mult din producția obținută.
Vă invit să vedem cum a evoluat în ultima perioadă comerțul cu cereale în România. Producția de grâu a fost de aproximativ 10 milioane de tone în 2022. Din acestea, trei milioane de tone este consumul intern – așadar, necesarul pentru consum intern poate fi asigurat ușor - România nu va muri niciodată de foame, pâine vom avea întotdeauna.
Ce se întâmplă cu restul producției? Merge la export. Egiptul este principalul destinatar al grâului românesc - în 2021 a importat peste 2 milioane de tone, mai mult decât următorii patru cumpărători ai grâului românesc la un loc. În ultimii doi ani exporturile către Egipt au scăzut, dar a apărut o destinație nouă pentru grâul românesc - Arabia Saudită. Alți clienți importanți ai grâului nostru sunt Algeria și Iordania.
Deși este un mare producător de grâu, România este și importator, dar în cantități mai mici. În 2021 s-a importat grâu din Ungaria și Bulgaria, mai ales de către procesatorii din zonele de graniță cu aceste țări, iar în 2022 cantitățile de grâu pe care le importam din cele două țări, au fost importate din Ucraina.
Războiul din Ucraina a influențat masiv prețul cerealelor. În iulie anul trecut, fiindcă stocul de cereale din această țară a fost blocat, prețurile au crescut foarte mult. Mulți traderi au estimat că prețurile vor continua să crească și au cumpărat masiv, dar nu au mai reușit să vândă. Odată cu găsirea unor soluții pentru expedierea grâului din Ucraina, - țările din Orientul Mijlociu fiind în mod special dependente de grâul vecinilor noștri - prețurile au început să scadă, tendință care s-a menținut atât pe finalul anului 2022, cât și pe tot parcursul anului 2023.
La această cultură, schimbările climatice, care au generat seceta din ce în ce mai severă, au un cuvânt mult mai greu de spus. 2020 și 2022 au fost ani cu producție slabă la porumb – etalonul ar trebui să fie anul 2021, cu o recoltă de 14,8 milioane de tone. Anul trecut am produs 7,4 milioane de tone, iar anul acesta 9,3. Printre cei mai mari cumpărători ai porumbului românesc sunt Spania, Olanda și Italia. De anul acesta, un al treilea jucător important a devenit Coreea de Sud.
Se vorbește mult despre Rusia și Ucraina din perspectiva războiului în care cele două țări sunt implicate. Ambele sunt însă jucători importanți pe piața mondială a cerealelor. Rusia și Ucraina dețin 30% din piața mondială a exporturilor de cereale și oleaginoase.
Dacă producția Ucrainei a scăzut în ultimii ani, Rusia are de doi ani încoace, recolte-record. Acestea, odată cu deblocarea exporturilor ucrainene, au contribuit la scăderea prețurilor la cereale.
Volatilitatea însă se menține ridicată. Chiar dacă s-au reglementat anumite chestiuni în privința exportului de cereale din Ucraina, ne putem aștepta oricând la perturbări sau blocaje pe lanțul logistic.
Dacă ar fi să încercăm să dăm o definiție a agriculturii sustenabile, aceasta ar fi un sistem de practici agricole care să satisfacă trei condiții:
Am grupat pe mai multe niveluri condițiile în care se poate practica o agricultură sustenabilă. La bază, avem nevoie de informații și cunoștințe de specialitate. Este vorba atât despre informații din domeniul agricol, cât și despre cunoștințe din zona afacerilor – management, comerț, finanțe. Fiindcă nu e suficient să ai o producție agricolă solidă, sănătoasă și importantă cantitativ, trebuie să știi să o și comercializezi.
La al doilea nivel se află consolidarea terenului, managementul apei, absorbția de fonduri UE și managementul fertilizatorilor. Multe ferme sunt în arendă, deci este important ca în timp, fermierul să își securizeze afacerea și să devină proprietarul terenului. Apoi, condițiile climatice în care se desfășoară activitatea fermelor impun investiții în sisteme de irigații pentru a face față anilor secetoși.
Fondurile europene sunt un capitol important în activitatea fermei. Agricultura românească a reușit în ultimii ani să atragă fonduri consistente de la Uniunea Europeană și să facă pași importanți spre modernizare.
De asemenea, investițiile în tehnologie sunt vitale, ele deschid calea către un grad mai mare de procesare și fac ca valoarea adăugată produsului să rămână în țară, contribuind la diminuarea deficitului de cont curent.
Un aspect care trebuie menționat este agricultura regenerativă, adică folosirea unor metode care să ducă la regenerarea solului: lucrări cu un impact minim asupra solului, rotații ale culturilor, menținerea acestuia acoperit în perioada în care nu este cultivat. Terenul își păstrează astfel calitatea pentru un timp îndelungat, se păstrează
La ora actuală, fermierii din România se confruntă cu provocări care vin din două direcții: schimbările climatice și evoluțiile din contextul în care își desfășoară activitatea: pandemie, conflicte, la care se adaugă reglementările și exigențele politicii agricole comune.
Pe de altă parte, există posibilitatea creșterii costurilor inputurilor, în paralel cu schimbarea preferințelor clienților. Noile generații sunt tot mai interesate de eticheta produsului, sunt foarte atente la trasabilitatea acestuia, la pesticidele sau fertilizatorii folosiți. De aceea, este important ca fermierii să se gândească din timp să aducă toate aceste elemente în businessurile lor pentru a trece la acest nou model de agricultură.
În privința creditării în agribusiness, provocările de care trebuie să ținem cont sunt următoarele:
De aici rezultă și un aspect demn de luat în seamă care este evidențiat de un studiu al Băncii Europene de Investiții, care spune că diferența dintre finanțarea existentă în sectorul agricol în țara noastră și necesarul real de finanțare al domeniului este de 11 miliarde de dolari.
Voi încheia cu trecerea în revistă a oportunităților în agribusiness. Una dintre cele mai mai importante este automatizarea și digitalizarea proceselor pentru a permite fermierilor să își optimizeze costurile de producție, să fie mai profitabili și astfel să acceseze credite cu costuri avantajoase.
Consolidarea fermei este un alt aspect pe care se pune accent, împreună cu dezvoltarea fermei prin integrarea cât mai multor verigi care păstrează valoarea adaugată în business.
Inițiativele sustenabile vor avea prioritate la finanțare: echipamente pentru agricultura de precizie, agricultura regenerativă, digitalizarea fermelor.
Manager Tranzacții Specializate, divizia Business Banking în ING Bank
Cu o experiență de peste 25 de ani în sectoarele de Agribusiness și Financiar, Marius s-a alăturat echipei ING Bank România în 2015, odată cu începerea activității de finanțare a agriculturii în segmentul Business Banking, în 2021 a preluat coordonarea departamentului de strategie a diviziei de Business Banking în arii specializate, precum sustenabilitate, agribusiness, factoring și fonduri europene. În prezent, Marius este responsabil de elaborarea și dezvoltarea de noi produse, strategii și procese în zona de credite destinate agriculturii, precum și de soluții care să ajute clienții să facă tranziția spre o economie verde. Are un rol activ în monitorizarea condițiilor de creditare și de structurare a tranzacțiilor de finanțare în domeniul agriculturii, precum și în negocierea ofertelor de finanțare, elaborează analize de piață și susține seminare de informare a antreprenorilor despre activitatea de creditare în sectoarele strategice pe care le coordonează.