Principiile ESG și un standard gratuit ca să le utilizezi.

La finalul anului 2024, mai precis la conferința ONU pentru Schimbări Climatice (COP29) din Baku, Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO) a lansat primul standard pentru utilizarea principiilor ESG. Pe numele său de cod IWA-48:2024, standardul este un cadru care ajută companiile, indiferent de natura și dimensiunea lor, să înțeleagă ce înseamnă ESG. Standardul oferă și îndrumare în raportarea indicatorilor ESG.

Pentru a permite adoptarea și utilizarea cât mai extinsă a standardului, respectiv a principiilor ESG, ISO a făcut un gest memorabil: a lăsat standardul la liber. Poate fi descărcat și utilizat gratuit. 

În mod oficial, noțiunea ESG a apărut menționată pentru prima dată în urma unei conferințe ONU din 2004, mai precis într-un raport intitulat Who Cares Wins. Publicat sub egida Pactului Global al Națiunilor Unite (UN Global Compact), documentul a inclus contribuții din partea a 20 de instituții financiare din 9 țări, instituții care gestionau în acel moment active de peste 6 trilioane de dolari SUA.

Un an mai târziu, guvernul elvețian, alături de UN Global Compact și International Finance Corporation (IFC), decideau să susțină integrarea aspectelor ESG în procesul de analiză a investițiilor. Un nou raport, intitulat „Investing for Long-Term Value. Integrating ESG value drivers in asset management and financial research. A state-of-the-art assessment”, făcea trimitere la posibilele beneficii pe care investițiile de tip ESG le-ar putea avea:

• oportunități tot mai mari în domeniul energiei durabile, aprovizionării cu apă, sănătății
• reducerea costurilor de remediere (de exemplu, azbest - 200 miliarde USD, tutun 300 - miliarde USD)
• probleme de sănătate (de exemplu, obezitate sau preocupări legate de telefonia mobilă)
• schimbările climatice și costurile/pierderile de asigurare, inclusiv riscul de litigii
• riscul reputațional (de exemplu, asocierea cu munca forțată sau exploatarea copiilor prin muncă, poluarea, deșeurile nucleare)
• calitatea managementului și remunerarea aliniată la crearea de valoare pentru acționari.

E bine de știut că obiectivul investițiilor ESG este ca investitorii, guvernele și consumatorii să dispună de un mijloc prin care să poată evalua cu ușurință o organizație nu doar pe baza performanței sale financiare, ci și a altor indicatori, cum ar fi bilanțul de mediu sau modul în care își tratează angajații și furnizorii. 

ESG reprezintă un mod diferit de a funcționa și de a investi, care urmărește să responsabilizeze companiile pentru impacturile lor negative.

Deloc surprinzător, exemplele de mai sus sunt aspecte la care se uită astăzi cu mare atenție toate instituțiile financiare. Mai mult, avem în vigoare o legislație care obligă companiile mari și medii să includă în rapoartele lor anuale indicatori de sustenabilitate/ performanță ESG. 

Scopul documentului este de a ajuta un număr tot mai mare de organizații,  de toate tipurile și dimensiunile, să înceapă, să dezvolte sau să își maturizeze parcursul ESG într-un mod clar, accesibil și direct. 

Cadrul ESG propus de standard este gândit a fi complementar și interoperabil cu alte cadre voluntare de raportare și cu reglementări existente, pentru a facilita alinierea la nivel mondial a principiilor și abordărilor ESG. 

Principiile ESG se bazează pe standardele internaționale relevante existente, fără a le rescrie, iar standardul reunește materiale recunoscute de experți în domeniu într-o structură globală de principii și teme transversale susținute de indicatori-cheie de performanță (KPI).

Ce este interesant este că acest standard ISO include și o matrice a maturității, care împarte organizațiile și atitudinea acestora față de ESG în patru stadii:

• Stadiul 1 - organizații care abia își încep călătoria ESG. Sunt caracterizate printr-o atitudine reactivă (răspund la chestionare, dar completând cerințele minimale), văd ESG ca pe un cost și apelează la greenwashing pentru a obține un avantaj competitiv.
• Stadiul 2 - organizații care au început demersurile, însă bifează mecanic și inconsecvent cerințe, tratând ESG doar din perspectiva riscului reputațional.
• Stadiul 3 - organizațiile în curs de maturizare, care nu sunt sigure încotro să se îndrepte. Sunt organizațiile care văd potențialul ESG și atrag activ clienți și angajați preocupați de valori, dar au dificultăți în a intregra principiile ESG în valorile interne. 
• Stadiul 4 - organizațiile care doresc să devină lideri în domeniu, punând performanțele sociale și de mediu în centrul obiectivelor de business, al viziunii și valorilor. Sunt organizații care se bazează pe etică, măsoară rezultatele într-un mod deschis și echilibrat și comunică transparent greșelile și inovațiile ESG. Sunt organizațiile reziliente.

Un alt aspect util, de asemenea, disponibil în standard, este o listă de acțiuni concrete pe care orice organizație le poate transpune în practică. De exemplu:

• evaluarea xx% din operațiuni sau active care sunt expuse unor riscuri, pe categorii de risc
• calcularea xx% din veniturile totale investite în activități de atenuare a riscurilor climatice și/sau riscurilor de dezastre naturale
• xx% din venitul anual cheltuit pentru amenzi, penalități, despăgubiri și daune rezultate din încălcarea legilor și reglementărilor aplicabile
• calcularea xx% de femei care fac parte din consiliul de administrație
• calcularea xx% din remunerația directorilor executivi și a personalului de conducere care este legată de performanța/sustenabilitatea performanței organizației.

Referitor la modul în care sunt comunicate măsurile luate și rezultatele acestora, standardul ISO recomandă, printre altele:

• să țineți cont de mediul cultural, social, educațional și economic al publicului țintă
• să alegeți un format accesibil și adecvat publicului țintă (de exemplu, broșuri, jocuri și provocări, rapoarte online, buletine informative fizice și electronice, postere, rapoarte tipărite)
• să nu subestimați abilitățile și capacitățile personale ale părților interesate care vor citi și utiliza informațiile
• să analizați cu atenție ceea ce comunicați, dar și ceea ce nu comunicați, dar poate fi verificat din surse externe (de exemplu, ANPC, Consiliul Concurenței, rețelele sociale, mass media).

Standardul ISO IWA-48:2024 poate fi descărcat gratuit de aici.

Surse utilizate în documentare.

• sursa 1
• sursa 2

Articol publicat în februarie, 2025