O afacere sustenabilă este o afacere curată

O afacere sustenabilă este o afacere curată

Ca antreprenor, unul dintre primele lucruri pe care le faci după ce ți-ai înființat firma este
să-ți deschizi un cont la bancă. Prin contul respectiv circulă toți banii pe care afacerea ta începe să-i ruleze – de la plata salariilor, a facturilor și distribuirea profitului anual către acționari la finanțările care îți ajută afacerea să crească.

La deschiderea contului, ți se cere un prim set de documente. Banca trebuie să se asigure, pe de o parte, că firma este înregistrată și că va opera în condițiile impuse de lege, dar și că fondurile care urmează să circule prin conturile firmei tale sunt “curate”, adică nu provin din activități considerate nelegale sau suspecte. 

Pe măsură ce firma ta se dezvoltă și începi să interacționezi cu clienți mari, la orice licitație vei participa sau la semnarea oricărui contract vei primi un Cod al furnizorului. Acesta conține o serie de principii care vor guverna colaborarea, dar și condițiile pe care trebuie să le respecți atât timp cât ai o relație contractuală cu clientul respectiv. 

Condițiile la care mă refer pot ține de respectarea legislației muncii, cea de mediu și de prevederile altor acte normative specifice obiectului de activitate. Mai mult, ți se va cere și un extras de cont. Partenerul de afaceri se asigură, astfel, că sumele sunt virate către un cont care într-adevăr aparține firmei și care este funcțional. 

Odată cu depunerea raportului financiar anual, mai mult ca sigur vei avea și un raport de audit. Dacă firma ta operează cu sisteme de management, te vei întâlni periodic cu auditorii pentru recertificare. 

Aș putea continua, dar mă opresc pentru că tot ce am scris până în acest punct are legătură cu un proces cunoscut sub numele de due dilligence: o verificare tot mai complexă și mai dinamică a modului în care funcționează o firmă. Acest proces are rolul de a oferi atât partenerilor tăi de afaceri, cât și potențialilor investitori garanția că firma ta respectă legislația aplicabilă și că, odată ce ei încep să colaboreze cu tine, riscul pe care și-l asumă este minimal. Cu alte cuvinte, relația are toate șansele să fie una de succes.

La 25 iulie 2024, a intrat în vigoare Directiva privind procesul de due diligence în materie de durabilitate a companiilor (Directiva 1760 din 2024). Scopul acesteia este de a promova un comportament responsabil al companiilor mari atât în cadrul propriilor operațiuni, cât și pe lanțurile lor de activități. Noile norme sunt menite a garanta că întreprinderile vizate identifică și abordează impactul negativ al acțiunilor lor asupra drepturilor omului și asupra mediului. 

Lanțuri de activități mai etice

Pa parcursul timpului, la nivel macroeconomic, s-au tot făcut analize pentru a fi depistate sectoarele de activitate care prezintă cele mai mari riscuri de mediu și/sau sociale. Conform Comisiei Europene, acestea sunt:

  • industria de textile, piele și produse conexe, inclusiv încălțăminte și comerțul cu ridicata al textilelor, îmbrăcămintei și încălțămintei
  • agricultură, silvicultură, pescuit, inclusiv acvacultură, fabricarea produselor alimentare și comerțul cu ridicata al materiilor prime agricole, animalelor vii, lemnului, alimentelor și băuturilor
  • extracția resurselor minerale, fabricarea produselor metalice de bază, a altor produse minerale nemetalice și a produselor metalice fabricate și comerțul cu ridicata al produselor minerale și al produselor metalice fabricate, comerțul cu ridicata al resurselor minerale

Conform analizelor, sectoarele de mai sus prezintă cea mai mare probabilitate de apariție a unor impacturi negative majore, mai precis riscuri de încălcare a drepturilor omului și/sau a legislației de mediu. Asta și pentru că, odată cu globalizarea, lanțurile de aprovizionare s-au tot extins, iar controlul exercitat de marile companii prin procesul de achiziție s-a rezumat la simpla publicare pe website sau trimiterea pe email a unor Coduri pentru furnizori, fără a se urmări și cât din prevederile acestora se respectă în realitate. 

În unele cazuri, impacturile negative dintr-un lanț de aprovizionare pot fi o consecință directă a deciziilor companiei-client în materie de achiziții. Impunerea unor cerințe nerealiste sau inconsecvente către furnizori îi poate determina involuntar pe aceștia să ia măsuri de reducere a costurilor ori să adopte practici de externalizare, care, la rândul lor, pot fi dăunătoare lucrătorilor sau mediului. 

Odată cu intrarea în vigoare a directivei sus-amintite, companiile mari sunt obligate să ia și mai multe măsuri pentru identificarea, prevenirea, stoparea și evaluarea impactului negativ asupra drepturilor omului și a mediului în cadrul propriilor operațiuni, filiale și lanțuri activități atât în amonte, cât și în aval.

La ce să te aștepți

Una dintre consecințele imediate derivate din Directiva privind procesul de due diligence în materie de durabilitate a companiilor va fi o legătură mai strânsă între firma ta și compania-client. 

Dacă ai o afacere care se încadrează într-unul dintre sectoarele amintite mai sus, cresc și șansele să primești de la clienții mari tot felul de întrebări, chestionare, dar și vizite ale reprezentanților acestor companii la sediul sau sediile tale. Asta pentru că partenerul tău de afaceri nu doar că vrea, dar este obligat să înțeleagă riscurile pentru mediu și drepturile omului de care s-ar putea face răspunzător, să găsească metode pentru a le elimina, atenua sau remedia. Altfel, riscă (da, riscă) amenzi uriașe (echivalentul unor procente din cifra de afaceri). 

La fel de posibil este să primești niște instrumente care să te ajute să înțelegi ce înseamnă și care sunt drepturile omului, ce înseamnă munca forțată, de ce trebuie să asiguri condiții decente de muncă pentru eventualii lucrători-migranți pe care i-ai cerut de la firma de leasing de personal. 

Pe de altă parte, ar trebui să primești și un set de informații despre locul sau persoana la care te poți adresa în condițiile în care clauzele contractuale sunt abuzive sau interpretabile (neclare) ori dacă modul în care decurge colaborarea depășește normele morale și legale. Dacă nu știai, în Codul furnizorului ar trebui să găsești și aceste informații (caută după Mecanism de soluționare a plângerilor sau ceva similar).

O relație are dublu sens

Orice relație de colaborare se dezvoltă și se adaptează noilor contexte economice, sociale, de mediu, politice șamd. Dar o relație implică niște părți. Fiecare parte trebuie să depună efort pentru a face ca relația respectivă să funcționeze, așa că sugestia mea este să ai un contact frecvent și deschis cu fiecare dintre partenerii tăi de afaceri.

Dacă nu înțelegi o clauză dintr-un contract, cere lămuriri. Dacă ți se pare că o cerință este exagerată, explică și cere ca aceasta să fie reformulată astfel încât să se elimine orice suspiciune. Dacă este ceva ce nu poți face, recunoaște și cere ajutor. 

Fă tot ce ține de tine să-ți crești șansele ca relația cu partenerii de afaceri să fie una de succes. Uneori, surprizele apar de unde nu te aștepți. De exemplu, dintr-un articol al unei directive europene. 

Întreprinderile ar trebui, de asemenea, să ofere sprijin direcționat și proporțional unui IMM care este partener de afaceri al întreprinderii, după caz, având în vedere resursele, cunoștințele și constrângerile IMM-ului, inclusiv prin furnizarea sau facilitarea accesului la consolidarea capacităților, formare sau modernizarea sistemelor de gestionare și, în cazul în care respectarea codului de conduită sau a planului de acțiuni corective ar pune în pericol viabilitatea IMM-ului, furnizarea de sprijin financiar direcționat și proporțional, cum ar fi finanțare directă, împrumuturi cu dobândă redusă, garanții de aprovizionare continuă sau asistență pentru asigurarea finanțării. Noțiunea de „punere în pericol a viabilității unui IMM” ar trebui interpretată ca o posibilă cauzare a falimentului IMM-ului sau ca punerea IMM-ului într-o situație în care falimentul este iminent.

Preambul Directiva 1760 din 2024, alin. (54)
 

Surse utilizate la scrierea acestui material:
Comisia Europeană
ISO20400:2017 
 

Cristina Bălan

Cristina Bălan

Cristina este consultant în sustenabilitate. După o experiență de 14 ani în cadrul Organizației Națiunilor Unite, a intrat în antreprenoriat. Este inginer de mediu, deținând specializări și certificări internaționale în raportarea de sustenabilitate, sisteme de management al sustenabilității evenimentelor (ISO20121) și achiziții sustenabile (ISO20400). Din 2015, de când a co-fondat CSR BootIQ, firmă de consultanță care oferă servicii și cursuri de sustenabilitate, a lucrat alături de clienți din sectorul bancar, farma, retail, FMCG, IT, telecom, transport&logistică. Din 2019 face parte din Comitetul de Supraveghere al organizației Global Reporting Initiative, fiind în prezent vicepreședinta acestui organism. Din 2022, este Sustainability Advisor & Mentor în cadrul Europe Enterprise Network, cea mai mare rețea globală de sprijin pentru IMMuri.

Accesibilitate

Dacă alegi să ascunzi meniul de accesibilitate, nu îl vei mai putea vizualiza, decât dacă ștergi istoricul de navigare și datele. Ești sigur că dorești să ascunzi interfața?