Agricultura poate să alimenteze mai bine PIB-ul României

Agricultura este un sector care acum contribuie cu doar 4-5% la PIB-ul României. Ar putea să aibă o contribuție mai substanțială în următorii ani dacă vom face trecerea către agroindustrie, digitalizare și sustenabilitate.  

Agricultura românească a făcut pași importanți către modernizare în ultimii ani, absorbția fondurilor europene în proiecte de agribusiness fiind motorul principal al acestei evoluții. 

Astăzi, fermierul român se află în fața unor provocări ridicate atât de contextul regional și internațional, cât și de schimbările climatice și de noile reglementări introduse în domeniu la nivel european.

În România, contribuția agriculturii este de aproximativ 4,4 – 4,5% din PIB. Procentul este în scădere, dar nu este un aspect negativ – indică faptul că economia noastră s-a dezvoltat și că nu mai suntem un stat agrar.

Suprafața terenului arabil, de peste 9 milioane de hectare, ne plasează în topul suprafețelor agricole din Europa; producția vegetală a avut o valoare de 14,5 miliarde de euro în 2022, iar cea animală de 7,1 miliarde de euro. 
 

Cifrele Eurostat arată că în 2023, România se afla în top 5 producători de grâu şi porumb din Uniunea Europeană, fiind cel mai mare exportator de porumb în sezonul 2022-2023 şi al doilea cel mai mare de grâu.

Pentru 2024, România ar putea rămâne, conform previziunilor, al patrulea mare producător de cereale din UE, după Franța, Germania și Polonia, cu o producție totală estimată la aproximativ 22-23 milioane de tone.

În 2023, țara noastră a produs aproximativ 10 milioane de tone de grâu. Din acestea, 3 milioane reprezintă consumul intern – așadar, necesarul pentru consum intern poate fi asigurat ușor - România nu va muri niciodată de foame, pâine vom avea întotdeauna.

Ce se întâmplă cu restul producției? Merge la export. Egiptul este principalul destinatar al grâului românesc – de exemplu în 2021 a importat peste 2 milioane de tone, mai mult decât următorii patru cumpărători ai grâului românesc la un loc. În ultimii doi ani exporturile către Egipt au scăzut, dar au apărut destinații noi, cu exporturi semnificative, respectiv Algeria, Arabia Saudită, Iordania, primele două cumpărând fiecare peste 1 milion de tone de grâu românesc.

Nu trebuie să scăpăm din vedere că România este și importator, dar în cantități mai mici. În 2021 s-a importat grâu din Ungaria și Bulgaria, mai ales de către procesatorii din zonele de graniță cu aceste țări, iar în 2022 cantitățile de grâu pe care le importăm din cele două țări, au fost compensate de importurile din Ucraina.

Cifrele din agricultură sunt impresionante, dar cu toate acestea, în 2022 aveam un deficit comercial de 1,28 de miliarde de euro în sectorul agroalimentar.

Acesta este cauzat de faptul că, deși suntem în topul producătorilor de grâu, de exemplu, nu procesăm suficient și exportăm în continuare materie primă. De aceea, chiar dacă agricultorii, ca entități de sine stătătoare, au o profitabilitate bună, ar trebui să treacă la un alt nivel de dezvoltare și anume să proceseze cât mai mult din producția obținută.

În plus, războiul din Ucraina a influențat masiv prețul cerealelor. Totul a început în primăvara anului 2022, când stocul de cereale din această țară a fost blocat și prețurile au crescut foarte mult. Mulți traderi au estimat că prețurile vor continua să crească și au cumpărat masiv, dar nu au mai reușit să vândă pentru că, odată cu găsirea unor soluții pentru expedierea grâului din Ucraina, prețurile au început să scadă, tendință care s-a menținut atât pe finalul anului 2022, cât și pe tot parcursul anului 2023. Astfel, a apărut volatilitatea mare de preț în piață, care pe unii jucători din agribusiness i-a dezechilibrat financiar foarte puternic.

Creditarea este o altă provocare în agribusiness, având în vedere faptul că este influențată atât de riscurile de piață generate de conflictele aflate în desfășurare, cât și de riscurile climatice și legislative. 

De aici rezultă și un aspect demn de luat în seamă care este evidențiat de un studiu al Băncii Europene de Investiții, care spune că diferența dintre finanțarea existentă în sectorul agricol în țara noastră și necesarul real de finanțare al domeniului este de 11 miliarde de dolari. 

Una dintre cele mai importante oportunități este automatizarea și digitalizarea proceselor pentru a permite fermierilor să își optimizeze costurile de producție, să fie mai profitabili și astfel să acceseze credite cu costuri avantajoase. Consolidarea fermei este un alt aspect pe care se pune accent, împreună cu dezvoltarea sa prin integrarea mai multor verigi care păstrează valoarea adăugată în business.

Inițiativele sustenabile vor avea prioritate la finanțare: echipamente pentru agricultura de precizie, agricultura regenerativă sau digitalizarea fermelor sunt doar o parte din factorii pe care fermierii ar trebui sa îi ia în considerare pentru a trece la un nou model de afaceri.

Agricultura sustenabilă este un subiect din ce în ce mai prezent pe agenda publică. 

Dacă ar fi să încercăm să dăm o definiție agriculturii sustenabile, aceasta ar fi: un sistem de practici agricole care să satisfacă trei condiții - să asigure nevoile alimentare ale populației pe termen lung, să asigure îmbunătățirea condițiilor de mediu și climatice și utilizarea eficientă a resurselor neregenerabile (pământ), cele de mai sus să se întâmple în condiții de viabilitate economică, asigurând îmbunătățirea standardului de viață al fermierilor.

Am grupat pe mai multe niveluri condițiile în care se poate practica o agricultură sustenabilă:

• La bază, avem nevoie de informații și cunoștințe de specialitate. Este vorba atât despre informații din domeniul agricol, cât și despre cunoștințe din zona afacerilor – management, comerț, finanțe. 
• La al doilea nivel considerăm că fermierii trebuie să acorde atenție consolidării terenului, managementului apei, absorbției de fonduri UE și managementul fertilizatorilor și substanțelor pentru protecția plantelor (acestea fiind componente importante în tranziția spre sustenabilitate). Fondurile europene sunt un capitol important în activitatea fermei. Agricultura românească a reușit în ultimii ani să atragă fonduri consistente de la Uniunea Europeană și să facă pași importanți spre modernizare. 
  Investițiile în tehnologie sunt vitale, ele deschid calea către un grad mai mare de procesare și fac ca valoarea adăugată produsului să rămână în țară, contribuind la diminuarea deficitului de cont curent. 
  Agricultura regenerativă, adică folosirea unor metode care să ducă la regenerarea solului. 
   

Articol publicat în luna mai 2024