Romania și revoluția IA: provocări și oportunități

Opiniile și analizele prezentate în acest articol reflectă exclusiv punctul de vedere al autorului, în calitate de economist, și nu reprezintă poziția oficială a ING Bank sau a oricărei entități afiliate. Conținutul are scop informativ și nu constituie recomandare financiară, juridică sau de investiții.

Inteligența artificială (IA) devine rapid o tehnologie transformatoare, reconfigurând modul în care producem, creăm valoare și organizăm economia. La nivel global, adoptarea sa avansează într-un ritm mai alert decât revoluțiile tehnologice anterioare, precum internetul sau calculatoarele personale. 

Deși IA promite să fie un motor puternic pentru producție și productivitate, ea amenință simultan să perturbe piața muncii cu o viteză fără precedent. Prin urmare, deși este posibil ca scenariul prezentat mai jos să nu fie neapărat cel mai probabil, considerăm că este important să analizăm o astfel de situație în care automatizarea susține performanțe macroeconomice solide. Dar în paralel, șomajul devine structural pe măsură ce segmente întregi ale forței de muncă sunt înlocuite mai rapid decât pot dobândi competențe noi. Acest articol explorează exact această tensiune: cum ar putea IA să îmbunătățească cifrele macroeconomice ale României, lăsând în urmă o parte a forței sale de muncă. În cadrul articolului, folosim termenul de IA în sens larg, incluzând tehnologii conexe precum automatizarea și robotica.

Peisajul digital și educațional al României

Înainte de a vorbi despre viitor, trebuie să privim realitatea din teren, care dezvăluie o fundație fragilă. Deși România se mândrește cu unele dintre cele mai mari viteze de internet din Europa, utilizarea acestei infrastructuri pentru activități economice complexe (dincolo de divertisment și comunicare de bază) rămâne scăzută. Printre multe altele, putem enumera:

• Decalajul DESI: România ocupă ultimul loc în UE în Indicele Economiei și Societății Digitale (DESI). Deși viteza internetului este de nivel mondial, digitalizarea afacerilor și a serviciilor publice rămâne mult în urmă
• Decalajul competențelor: în ciuda faptului că România are una dintre cele mai mari ponderi de absolvenți IT&C din totalul absolvenților din Europa, doar 28% din populație deține competențe digitale de bază (față de o medie UE de peste 55%)
• Avertismentul PISA: rezultatele testelor PISA arată că elevii români performează mult sub media OECD la matematică, citire și științe. Îngrijorător este faptul că o proporție mare de elevi sunt analfabeți funcțional, semnalând viitoare dificultăți majore în adaptarea, învățarea și rezolvarea problemelor noi
• Decalajul demografic: România se confruntă cu o populație în scădere și îmbătrânire, precum și cu un exod semnificativ al creierelor. În această privință, impactul inițial al IA ar putea fi chiar pozitiv, prin acoperirea unor goluri din piața muncii, înainte de a deveni un concurent pentru locurile de muncă

Procentul de companii care utilizează tehnologii IA:

Sursa: Eurostat

Această combinație de competențe digitale slabe și rezultate educaționale modeste reprezintă o provocare serioasă. Într-o economie bazată pe IA, adaptabilitatea cognitivă devine esențială. Lipsa pregătirii digitale nu este doar un obstacol pentru afaceri, ci o potențială capcană pentru piața muncii. Dacă forța de muncă se luptă cu alfabetizarea și logica de bază (așa cum indică scorurile PISA), mulți vor fi incapabili să se recalifice și să tranziteze către noile roluri pe care IA le poate crea.

Impactul IA la nivel sectorial

IA nu va afecta fiecare parte a economiei în același mod. În timp ce automatizează multe sarcini cognitive și fizice de rutină, ar putea crește valoarea experiențelor distinct umane și a activităților "cu amprentă umană" – domenii în care România ar putea avea un potențial neexploatat.

Industrie

• Riscul: erodarea avantajului "low-cost". Dinamica industrială a României s-a bazat mult timp pe un echilibru între o forță de muncă relativ calificată și costuri competitive. IA și robotica ar putea face acest avantaj irelevant. Dacă o fabrică poate funcționa 24/7 cu o supraveghere umană minimă atât în România cât și în Germania sau Franța, stimulentul de a muta (sau menține) producția în România scade – cu excepția cazului în care România urcă în lanțul valoric (ceea ce va necesita o forță de muncă capabilă să întrețină roboți, nu doar să asambleze piese) și/sau demonstrează avantaje comparative distincte (un mediu fiscal mai competitiv, locație strategică, legături de transport etc.)
• Perspectiva forței de muncă: pe măsură ce fabricile integrează IA și robotica pentru a rămâne competitive, producția poate crește, dar ocuparea forței de muncă ar putea scădea. Forța de muncă trebuie să urce în lanțul valoric (către activități mai complexe) sau să se confrunte cu dislocarea
• O posibilă oportunitate: energia. România este un lider regional în energie, cu un mix de producție divers și în expansiune (nuclear, hidro, gaz, regenerabile). Gestionarea acestei rețele complexe va necesita o capacitate de procesare masivă a datelor – un caz perfect pentru utilizarea IA. Implementarea IA pentru echilibrarea "rețelelor inteligente" (smart grids) ar putea permite României să integreze mai bine energia solară și eoliană, surse care pot genera numeroase bătăi de cap administratorilor de sistem datorită fluctuațiilor inerente de producție

Agricultură

• Inevitabila eficientizare: agricultura reprezintă sub 5% din PIB-ul României, dar angajează circa 20% din forța de muncă. Acest dezechilibru masiv indică o productivitate scăzută. Agricultura de precizie bazată pe IA (drone, tractoare autonome, senzori inteligenți, imagini satelitare și irigații automatizate etc.) oferă o cale de a crește randamentele în fermele mari, angajând în același timp foarte puțini oameni 
• Perspectiva forței de muncă: un boom de productivitate în agricultură este dezirabil economic, dar problematic social. Implică potențiala dislocare a mii de fermieri de subzistență și muncitori cu calificare redusă. În trecut, acești lucrători s-ar fi putut muta în fabrici, dar pe măsură ce și fabricile automatizează producția, capacitatea de absorbție scade. Acest lucru creează riscul unui șomaj structural pe termen lung în zonele rurale
• Oportunitatea "organică": pe măsură ce IA pătrunde în viața de zi cu zi făcând mâncarea industrială mai ieftină, cererea va crește probabil pentru produse "slow", organice și artizanale – lucruri care se simt autentice și "finisate de mână". România păstrează încă, în ansamblu, soluri agricole relativ curate, cu excepția unor zone localizate afectate de poluare industrială. În același timp, structura agricolă este dominată de ferme mici și familiale, ceea ce reflectă o tradiție solidă a agriculturii la scară mică, specifică mediului rural românesc. În loc să concureze doar pe zona de eficiența industrială, România ar putea absorbi forța de muncă rurală pivotând în mod organizat către agricultura ecologică premium, bazându-se mai mult pe munca manuală "pură". De obicei, acest lucru generează un preț mai mare pentru respectivele produse.

Sursa: Eurostat

HORECA - "Economia experiențelor"

• Valoarea conexiunii umane: pe măsură ce IA preia tot mai multe sarcini, experiențele de viață ”adevărate” devin mai valoroase. Oamenii ar putea căuta interacțiuni și medii care se simt autentice – ceva ce tehnologia nu poate replica ușor
• Potențialul: sectorul turistic al României contribuie cu aproximativ 5% la PIB, dar rămâne subdezvoltat raportat la atuurile naturale și culturale pe care România le are. Acest sector poate fi în mare parte "rezistent la IA" deoarece se bazează pe empatie, servicii și prezență fizică. Extinderea ecoturismului și a ofertelor bazate pe experiențe ar putea crea locuri de muncă bune care valorifică abilitățile sociale și interpersonale. Succesul va depinde însă și de îmbunătățiri în sistemul educațional pentru a consolida capacitățile de comunicare, servire și orientare asupra clientului

IT și outsourcing

• Riscul (inițial): scăderea oportunităților pentru începători (entry-level). Miracolul IT al României a fost construit în mare parte pe outsourcing (BPO) și programare de bază. Asistenții de codare și instrumentele de IA generativă pot gestiona acum sarcini de rutină și suport pentru clienți, amenințând fundația modelului de outsourcing al României
• Perspectiva forței de muncă: în timp ce arhitecții seniori și specialiștii în date (data scientists) își vor crește productivitatea și, posibil, veniturile, locurile de muncă de nivel începător care au alimentat boom-ul IT din România ar putea fi vulnerabile. Dacă soluțiile bazate pe inteligență artificială vor prelua activitățile de suport pentru clienți și sarcinile de programare de bază, oportunitățile pentru avansarea profesională ale celor aflați la început de carieră se pot reduce semnificativ. Pentru a rămâne relevanți, profesioniștii IT vor trebui să facă tranziția de la rolul de „programatori” la cel de inovatori – oameni care rezolvă probleme complexe și creează produse cu valoare adăugată

Servicii bancare și financiare

Impulsionate de concurența intensă și de nevoia de a reduce costurile operaționale, băncile au adoptat progresiv un model operațional "digital-first". De peste un deceniu, sectorul bancar a cunoscut o reducere a personalului și a sucursalelor fizice, concomitent cu o creștere a activelor. Având în vedere sistemele AI care se dezvoltă rapid și pot gestiona sarcini tot mai complexe, această tendință nu pare să se tempereze prea curând, iar joburile rămase devin din ce în ce mai specializate. În acest context, sectorul, tradițional un mare angajator de absolvenți universitari, riscă să își diminueze semnificativ rolul de motor pentru crearea de locuri de muncă pentru clasa de mijloc.

În același timp, IA ar putea reduce costul deservirii clienților din mediul rural și cu venituri mici. IA ar putea genera scoruri de credit bazate pe date alternative (de exemplu, plățile la utilități) pentru a oferi credite și/sau servicii financiare în sensul larg, românilor care nu au un istoric de credit tradițional, deblocând activitatea economică în regiuni cu un nivel mai scăzut de bancarizare.

Sectorul public

În 2024, România s-a clasat pe ultimul loc în UE pentru serviciile publice digitale în indicele DESI, cu doar 27% din populație utilizând servicii de e-guvernare, față de o medie UE de 75%.

• Riscul: eficiență vs. număr de angajați. Digitalizarea administrației publice ar putea economisi miliarde pentru România, dar adevărata eficiență dată de IA merge dincolo de digitalizarea de bază. Ea înseamnă automatizarea unor fluxuri birocratice întregi, cum ar fi procesarea licențelor, a declarațiilor fiscale sau a cererilor de beneficii, toate cu intervenție umană minimă. Această transformare ar reduce semnificativ timpii de procesare și ar îmbunătăți calitatea serviciilor, dar poate perturba serios structura tradițională a angajării în sistemul public
• Perspectiva forței de muncă: deși digitalizarea poate rezolva lipsa de personal în roluri hiper-specializate, ea ridică inevitabil întrebări despre dimensiunea forței de muncă din sectorul public, care istoric a fost unul dintre cei mai stabili angajatori din România. Automatizarea pe scară largă ar putea perturba această stabilitate, creând provocări sociale și politice. Chiar și cu măsuri proactive pentru recalificare și redistribuire a celor afectați, o tranziție complet lipsită de tensiuni este greu de imaginat

Impactul IA la nivel sectorial

În cele din urmă, cea mai importantă problemă ce reiese din toate aceste posibile evoluții este cea legată de piața muncii. Ideea că automatizarea creează mai multe locuri de muncă decât elimină s-ar putea să nu fie valabilă pentru România (și multe alte țări) pe termen scurt și mediu. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că adoptarea IA accelerează mult mai repede decât reforma educațională și recalificarea forței de muncă pot ține pasul.

Amenințarea șomajului structural

Trebuie să ne pregătim pentru posibile dezechilibre structurale. Am putea vedea o situație în care companiile au mii de poziții deschise pentru "prompt engineers" sau "eticieni de date", în timp ce concediază simultan funcționari de back-office, muncitori de la liniile de asamblare și agenți de call center. Având în vedere decalajele educaționale (reflectate în datele PISA), a aștepta o tranziție rapidă a forței de muncă de la roluri cu calificare redusă la roluri cu cerințe cognitive ridicate este nerealist. Există riscul ca să traversăm în același timp o perioadă cu șomaj mai ridicat dar și cu rate mari de neocupare a posturilor vacante.

Boomul profiturilor fără crearea de locuri de muncă

Mulți se tem de o decuplare între creșterea PIB-ului și a salariilor. IA poate permite companiilor să extindă producția fără a angaja oameni noi. Pentru România, acest lucru ar putea însemna o creștere robustă a PIB-ului alimentată de eficiența roboților (bună pentru statistici), în timp ce creșterea salariilor nu ține pasul pentru cea mai mare parte a forței de muncă. Recent, în cadrul Raportului asupra Stabilității Financiare, Banca Națională a României a citat un studiu Google care spune că adoptarea pe scară largă a IA ar putea adăuga 14-16 miliarde de euro anual la PIB-ul României (întreaga casetă 2 din Raport care este dedicată adoptării IA la nivelul companiilor nefinanciare din România). Totuși, dacă puterea de negociere a salariaților scade deoarece pot fi înlocuiți prin automatizare, ponderea venitului național care merge către muncă va scădea, în timp ce randamentele capitalului vor crește. Acest lucru poate exacerba inegalitatea într-o țară care are deja unul dintre cele mai mari decalaje de venituri din UE.

Implicații macroeconomice: creștere fără inflație?

IA poate schimba tabloul macroeconomic pe care Banca Națională a României (BNR) și decidenții politici îl monitorizează, introducând un nou tip de șoc pe partea ofertei.

• Creștere bazată pe productivitate: după cum am menționat mai sus, integrarea IA ar putea adăuga miliarde la PIB-ul României. Totuși, cu o creștere care este condusă de mașini mai degrabă decât de mai mulți oameni care muncesc, structura veniturilor fiscale se modifică (mai puține taxe pe salarii, mai multe taxe pe profitul companiilor) și este posibil să nu se traducă în creșteri de venit generalizate
• Dilema politicii monetare: IA ar putea fi o forță deflaționistă puternică. Prin creșterea eficienței producției și automatizarea serviciilor, scade costurile și exercită presiune descendentă asupra prețurilor. Aceasta creează o nouă provocare pentru BNR: inflație mai mică combinată cu șomaj mai mare.
  În mod tradițional, șomajul ridicat semnalează o cerere slabă, determinând băncile centrale să reducă ratele dobânzilor. Dobânzile mai mici ieftinesc banii, stimulează creditarea, încurajează investițiile și în cele din urmă cresc cererea agregată. Istoric, cererea crescută se traduce în mai multe locuri de muncă pentru a produce mai multe bunuri.
  Într-o economie bazată pe AI, eficiența pe partea ofertei menține prețurile scăzute și permite producției să crească fără o creștere corespunzătoare a ocupării forței de muncă. Șomajul devine structural, înrădăcinat în neconcordanța competențelor (skill mismatches), nu în lipsa creditului ieftin. Ca urmare, stimulentele monetare convenționale – cum ar fi reducerea dobânzilor – pot eșua în a rezolva problema, deoarece constrângerea nu este lichiditatea sau prețul banilor, ci adaptabilitatea forței de muncă. De fapt, teoretic s-ar putea argumenta că, într-un astfel de scenariu, rata neutră a dobânzii (rata la care economia este stabilă) ar putea să crească, nu să scadă. Literatura este încă în formare, dar în orice caz, factorii de decizie vor avea probabil nevoie de un nou set de instrumente.

Un raport FMI din 2025, "The Global Impact of AI: Mind the gap"* oferă și estimări concrete. Acesta estimează că economiile avansate ar putea vedea un impact pozitiv dublu asupra PIB-ului din partea IA în comparație cu piețele emergente, deoarece sunt atât "expuse" (au joburi pe care IA le poate prelua), cât și "pregătite" (au competențele necesare la nivelul forței de muncă pentru a gestiona mai bine tranziția). În acest moment, România pare relativ expusă (dispune de o infrastructură și un sector de servicii extins, ușor de automatizat), dar nepregătită (lipsește cadrul de reglementare și competențele digitale la nivelul populației generale).

FMI subliniază, de asemenea, un posibil risc monetar particular pentru țările în curs de dezvoltare: efectul "Balassa-Samuelson inversat", datorat faptului că IA stimulează în primul rând productivitatea în sectorul bunurilor necomercializabile. Pe măsură ce IA face serviciile occidentale (bancare, juridice, medicale etc.) hipereficiente și relativ mai ieftine, euro s-ar putea chiar deprecia în termeni reali. Paradoxal, acest lucru ar putea forța leul (și nu numai) să se aprecieze față de principalele valute forte, desi acest lucru ține desigur de mai multe elemente (cont de capital, poziție externă, termeni de schimb, fluxuri de investiții etc).

În cele din urmă, deși FMI prognozează o creștere economică semnificativă, studiul notează explicit că modelul  "duce lipsă de o modelare explicită a dinamicii șomajului". Se presupune că lucrătorii dislocați vor găsi noi roluri. Această presupunere poate fi riscantă, în special când ne raportăm la o piață a muncii marcată de rigidități structurale cum este cea din România.

Paradoxul cererii: cine cumpără când roboții produc?

Dincolo de cifrele PIB-ului, scenariul unei "creșteri fără locuri de muncă" ne duce ușor cu gândul către o dilemă evidentă: dacă și producția și șomajul cresc, cine va consuma respectiva producție? Într-o economie de piață tradițională, salariile angajaților de astăzi sunt vânzările companiilor de mâine. Dacă IA transferă masiv veniturile dinspre muncă (salarii) înspre capital (profituri), puterea de cumpărare a marii mase a populației riscă să scadă. Roboții și algoritmii sunt producători excelenți, dar nu sunt consumatori: ei nu cumpără haine, nu merg în vacanțe și nu contractează credite ipotecare.

Pe termen scurt, o strategie de impulsionare a exporturilor ar putea da ceva rezultate, dar și aici ne putem lovi rapid de o problemă evidentă: este posibil și chiar probabil ca și alții să încerce același lucru în același timp. Spre deosebire de valurile anterioare de industrializare când producția se muta dinspre vest spre est căutând forță de muncă ieftină, adopția IA are loc aproape simultan la nivel global. Dacă partenerii comerciali ai României automatizează în aproximativ același ritm, cererea externă se va contracta simultan cu creșterea capacității de producție. Într-o lume în care toți încearcă să devină exportatori prin automatizare, ecuația riscă să devină un joc de sumă nulă.

În fața acestui blocaj - rafturi pline, dar buzunare goale - se conturează două filozofii economice distincte de rezolvare a crizei:

1. Soluția intervenționistă: decuplarea venitului de muncă

Adepții intervenției statale susțin că, dacă piața nu mai poate distribui bogăția, statul trebuie să preia acest rol. Printre soluțiile vehiculate regăsim:

• Taxarea roboților: impozitarea muncii automatizate pentru a compensa pierderea impozitului pe venit
• Venitul Minim Universal (Universal Basic Income - UBI): reciclarea profiturilor din IA către populație sub forma unui venit garantat. Logica este simplă: pentru ca economia să funcționeze, oamenii trebuie să aibă bani să consume produsele mașinilor, chiar dacă nu muncesc pentru a-i câștiga.

2. Soluția pieței libere: (posibila) deflație și ordinea spontană

Pe de altă parte, o perspectivă inspirată de gânditori precum Friedrich Hayek și Școala Austriacă sugerează că temerile privind o "criză a cererii" ignoră mecanismele de ajustare a prețurilor. Putem avea efecte precum:

• Deflația benefică: dacă roboții produc bunuri la un cost marginal apropiat de zero, prețurile de la raft ar trebui să scadă. Într-un astfel de scenariu, puterea de cumpărare reală poate crește chiar și în condițiile unor venituri nominale mai mici și/sau a unui timp de lucru redus voluntar. Intervenția statului pentru a menține prețurile sus (inflaționism) ar fi, în această viziune, adevăratul pericol
• Ordinea spontană: liberalii clasici avertizează asupra "aroganței" planificatorilor centrali care cred că pot anticipa viitorul. Istoria arată că piața liberă găsește utilizări pentru resursele umane pe care birocrații nu le pot anticipa azi. Este probabil ca eliberarea oamenilor de sarcinile repetitive să ducă la o explozie de noi industrii creative și vocaționale, imposibil de planificat de către stat. Din această perspectivă, încercarea de a "rezolva" problema prin taxe și reglementări ar putea tocmai să sufoce inovațiile care ar crea noile locuri de muncă

Cel mai probabil, dilema va fi alegerea unui dozaj optim între a proteja veniturile prin redistribuire (cu riscul de a frâna inovația) și permiterea unei competiții libere (riscând instabilitate socială cel puțin pe termen scurt), sperând că piața va genera acea "ordine spontană" care să reechilibreze piața muncii.

Gestionarea tranziției

Ideea conform căreia IA ar putea aduce beneficii tuturor simultan (”lift all boats”) pare ușor optimistă pentru contextul românesc și nu numai. Deși există multe scenarii posibile, unul dintre ele este că ne-am putea îndrepta spre o perioadă marcată de o dualitate evidentă.

Pe de o parte, indicatorii macroeconomici ai României ar putea arăta foarte bine: PIB în creștere, competitivitate crescută la export și o administrație publică modernizată. Pe de altă parte, țesutul social ar putea fi supus unei presiuni sporite pe măsură ce se elimină locuri de muncă mai repede decât sunt create altele noi– și mai repede decât un sistem educațional, care se luptă deja cu alfabetizarea de bază, se poate adapta la noile realități.

O strategie duală pentru gestionarea tranziției ar putea fi imaginată în jurul a două direcții:

• Recalificare agresivă și reformă educațională radicală: rezolvarea decalajului PISA nu ține de mândrie academică, ci este o necesitate economică. Fără competențe de bază de alfabetizare și logică, oamenii nu pot prospera
• Valorizarea "umanului": trecerea dincolo de alfabetizarea digitală de bază către formarea vocațională care pregătește oamenii pentru roluri "high-touch", centrate pe om, pe care IA nu le poate replica ușor. Investițiile strategice în agricultura organică, eco-turism, educație timpurie sau servicii de îngrijire (”care economy”) sunt esențiale. Aceste domenii, bazate pe relații directe și empatie, pot oferi locuri de muncă demne pentru cei pe care revoluția IA i-ar putea lăsa în urmă

Dacă creșterea economică fără crearea de locuri de muncă devine o realitate, sistemele de protecție socială ale României vor avea nevoie, de asemenea, de o regândire majoră. Mecanismele de distribuție a avuției, cum ar fi sistemele de impozitare și programele de beneficii, trebuie să evolueze pentru a aborda șomajul structural și a menține stabilitatea socială.

Deși iminența tuturor acestor evoluții s-ar putea să nu pară (sau chiar să nu fie) implacabilă, credem că România se află totuși într-un punct de cotitură, întrucât modelul său economic bazat pe forță de muncă relativ ieftină, stimularea consumului și deficite gemene își atinge oricum limitele. În era IA, potențialul de creștere ridicată este unul real, dar riscul unor distorsiuni semnificative ale pieței muncii este real. Succesul va depinde de capacitatea țării de a transforma un șoc tehnologic într-o oportunitate generalizată, pentru ca decalajul digital să nu devină un decalaj social insurmontabil.

Dincolo de stat

Deși politicile publice vor juca inevitabil un rol central în tranziția României către economia bazată pe IA, nu este realist și nici de dorit să presupunem că doar guvernele pot gestiona cu succes această transformare. Istoria arată că revoluțiile tehnologice prosperă pe baza cunoașterii descentralizate și a cooperării voluntare. Adaptarea economică funcționează cel mai bine atunci când indivizii și firmele răspund liber la condițiile în schimbare, deoarece antreprenorii, nu birocrații, sunt adevăratele motoare ale inovației. În România, unde încrederea în instituțiile statului a fost mai mereu relativ scăzută dar dinamismul mediului privat este ridicat, adevăratul motor al adaptării pot fi actorii din afara sectorului public.

Un cadru legal suplu și predictibil, concentrat pe drepturile de proprietate și concurență, poate face mai mult pentru a favoriza progresul decât micromanagementul centralizat. Furnizorii privați de soluții de educație, platformele online, platforme de micro-certificare sau inițiativele de formare conduse de firmele din industrie pot răspunde mai rapid nevoilor pieței decât schemele guvernamentale de recalificare. Încurajarea acestor inițiative accelerează adaptabilitatea forței de muncă, în timp ce încercările de a îngheța piața muncii sau de a subvenționa sectoarele în declin nu fac decât să amâne schimbarea.

Comunitățile, ONG-urile și cooperativele pot juca un rol vital în recalificarea lucrătorilor dislocați și în dezvoltarea piețelor de nișă fără a aștepta intervenția statului. Aceste soluții "de jos în sus" sunt adesea mai flexibile și mai bine adaptate realităților economice și culturale locale decât cele ”de sus în jos”.  Prin urmare, succesul României în era IA va depinde nu numai de acțiunile guvernului ci în special de dinamismul piețelor și reziliența societății civile. Statul poate fi parte a soluției dar nu poate controla întregul proces.

Drumul înainte

În fața unei revoluții tehnologice care pare să rescrie regulile economiei și ale societății, România se va afla și ea la o răscruce de drumuri. Implementarea inteligenței artificiale nu este doar o provocare tehnologică, ci și un test al valorilor noastre umane. Într-o lume în care algoritmii pot calcula, optimiza și automatiza aproape orice, puterea comunității, generozitatea și solidaritatea devin resurse esențiale. În cele din urmă, viitorul României în era IA va fi modelat nu doar de algoritmi, ci de alegerile noastre colective. Dacă vom reuși să transformăm șocul tehnologic într-o oportunitate pentru toți, să investim în educație, să cultivăm solidaritatea și să valorificăm autenticitatea, vom putea construi o economie mai rezilientă și o societate mai echitabilă. Pentru că, dincolo de orice progres tehnologic, adevărata măsura a succesului va fi dată de capacitatea noastră de a construi punți între regiuni, între urban și rural, între tineri și vârstnici, astfel încât modernizarea să nu lase pe nimeni în urmă.

Surse: 
*"The Global Impact of AI: Mind the gap" - https://www.imf.org/en/publications/wp/issues/2025/04/11/the-global-impact-of-ai-mind-the-gap-566129

*”Raport asupra stabilității financiare decembrie 2025”
https://www.bnr.ro/uploads/2025-12-09raportasuprastabilitățiifinanciare-decembrie2025_documentpdf_545_1765290572.pdf 

Articol publicat în ianuarie 2026.

Informațiile regăsite pe acest blog nu sunt o recomandare de acțiune, sfaturi de investiții, informații juridice sau fiscale și nu reprezintă o ofertă de vânzare/cumpărare a oricărui instrument financiar. Ne-am asigurat că acest articol nu conține informații false sau înșelătoare în momentul publicării, dar nu garantăm exactitatea sau gradul de adevăr al acestuia. ING nu își asumă nicio răspundere pentru orice pierdere directă, indirectă sau consecință survenită în urma aplicării informațiilor din acest articol, cu excepția cazului în care se specifică altfel. Orice opinii, puncte de vedere sau estimări aparțin exclusiv autorilor și pot fi modificate fără notificare.

Distribuirea acestei publicații poate fi restricționată prin lege sau reglementări, iar persoanele care intră în posesia acesteia au obligația de a se informa și a respecta restricțiile impuse.

Articolele publicate pe acest blog se supun protecției drepturilor de autor, astfel încât conținutul nu poate fi reprodus, distribuit sau publicat de nicio persoană în niciun scop fără acordul prealabil expres al ING și menționarea sursei. Toate drepturile sunt rezervate.