Cum treci de la modelul „Eu decid tot” la modelul „Creștem împreună”. Şi ce înseamnă leadership consultativ
Am întâlnit mulți antreprenori care au construit o firmă solidă cu o rețetă simplă: muncă multă, intuiție bună și control strâns. Și, până la un punct, funcționează. Când ești la început, controlul e aproape o virtute: ești aproape de client, aproape de bani, aproape de produs. Simți tot, vezi tot, decizi repede.
Doar că, la un moment dat, același control care te-a dus până aici începe să te țină pe loc. Și aici apare micromanagementul. Unii îl practică pentru că nu au învățat alt model de conducere, nu au avut parte de programe elaborate de instruire în acest sens, au condus din instinct. Alții pentru că, în mintea lor, controlul e singura formă de siguranță pe care o au. Iar asta nu se întâmplă doar în firme mici.
În experiența mea de lider am văzut la masa deciziilor micromanagement și la lideri seniori, cu peste 20 de ani de experiență, în companii uriașe. Diferența e că acolo micromanagementul e mai frumos ambalat, se numește „rigurozitate” sau „atenție la detalii”. Dar efectul în echipă e același: coechipierii nu mai au curajul de a lua decizii.
Controlul ferm e util în anumite stadii ale businessului: când ești la început, când produsul e instabil, când cashflow-ul e fragil, când orice greșeală te poate costa scump. Problema apare când stilul tău de leadership nu se adaptează și nu evoluează odată cu firma. Ce era protecție la început poate deveni frână ulterior.
Îți dau un tablou pe care îl recunosc din zeci de conversații: ai oameni buni, dar toate deciziile stagnează pentru că orice se mișcă important trece prin tine. Orice problemă se escaladează la tine. Orice decizie se amână până când ai tu timp. Și, între două call-uri, te surprinzi gândindu-te: „Dacă eu dispar o săptămână… ce se întâmplă?” (Nu mai vorbesc cum te simți atunci când ți-ai permis șapte zile de concediu și nu te poți dezlipi de telefon).
Asta e întrebarea-cheie. Și e una dureroasă, pentru că lovește în două locuri: în nevoia de control și în singurătatea de antreprenor. Însă răspunsul nu e „mai mult control”.
Răspunsul este: transformi controlul în sistem și singurătatea în co-creație.
În 2026, antreprenorul viitorului nu e cel care știe tot și decide tot. E cel care creează cadrul în care deciziile devin mai bune, mai rapide și mai asumate – fără să fie nevoit să fie prezent la fiecare pas.
Modelul „eu decid tot” are un avantaj: îți dă senzația de siguranță. Ai impresia că ții firma în mâini. Și, uneori, chiar o ții. Dar are și costuri ascunse, care se văd mai ales când vrei să scalezi.
1. Scalarea se blochează în tine:
Începi să ai zile în care firma crește, dar tu nu mai crești odată cu ea. Nu mai ai timp să gândești strategic, pentru că rezolvi operațional.
Am lucrat cu lideri pentru care „a fi în operațional” era, sincer, natura muncii. Problema nu era munca în sine, ci proporția: 90% reacție, 10% gândire. Și acel 10% era mereu primul sacrificat când apărea o urgență. Doar că urgențele nu se termină niciodată. Se schimbă doar subiectul. Când strategia ajunge „lux”, firma ajunge să fie condusă de întâmplări.
2. Oamenii devin dependenți:
Dacă toate deciziile sunt la tine, echipa învață o lecție simplă: „nu e treaba mea să gândesc, e treaba mea să execut”. Așa apar două tipuri de comportamente: fie îți vin cu fiecare detaliu (ca să nu greșească), fie decid pe ascuns (și afli târziu).
Și mai apare ceva: oamenii buni se frustrează. Cei care vor mai mult, care au inițiativă, încep să simtă că le tai aerul. Unii se micșorează și ei, alții pleacă. Iar când îți pleacă exact oamenii care puteau deveni „mini-antenă” pentru business, rămâi cu o echipă care întreabă mult și riscă puțin.
3. Deciziile devin mai slabe:
Fără contradicție sănătoasă, fără perspective diferite, fără întrebări incomode, intri într-o ecocameră. Te bazezi prea mult pe intuiție. Și intuiția e bună – dar nu e invincibilă. Mai ales când ești obosit.
Și mai e un efect pervers: ajungi înconjurat de yesmeni. Atunci când contradicția nu e binevenită, oamenii învață rapid ce e „safe”. Îți dau confirmare, nu perspectivă. Și când nu există spațiu pentru idei contradictorii, scade calitatea deciziilor, chiar dacă tu muncești dublu.
Am spus de multe ori, inclusiv în discursurile mele: controlul dă senzația de putere, dar uneori e doar frica îmbrăcată în eficiență. Frica să nu se strice. Frica să nu te depășească oamenii. Frica să nu pierzi bani, clienți, reputație. Și e normal. Dar nu e sustenabil.
Când aud „consultativ”, unii antreprenori își imaginează că urmează să-și transforme firma într-o democrație: votăm fiecare decizie, discutăm până obosim și apoi nu mai face nimeni nimic.
Nu despre asta e vorba. Leadershipul consultativ înseamnă că tu rămâi liderul direcției, dar crești inteligența din jurul deciziilor. Nu renunți la control, îl rafinezi. Te repoziționezi.
Practic: tu setezi direcția, standardele și limitele. Echipa vine cu opțiuni, argumente, date și plan de execuție. Decizia finală e mai bună pentru că nu e doar „în capul tău”.
Ce nu este leadershipul consultativ: Nu e „faceți voi, că eu sunt ocupat”; Nu e consultare fără claritate; Nu e „ședință peste ședință” fără rezultat.
Mi-a plăcut mereu o formulare simplă: direcție fermă + urechi deschise + proces clar. Dacă lipsește unul dintre cele trei, consultarea devine ori haos, ori teatru.
Și mai e o confuzie frecventă, care merită spusă clar: controlul nu e același lucru cu standardul. Controlul înseamnă că verifici tu. Standardul înseamnă că sistemul verifică pentru tine. Antreprenorul matur nu renunță la calitate. Renunță la a fi el singura poliție a calității.
Co-creația nu e un slogan. E un mod de lucru. Și, ca orice schimbare reală, începe cu trei treceri interioare.
1. De la „Eu am răspunsul” la „Împreună construim varianta mai bună”
E o diferență mare între a fi cel mai deștept din cameră și a crea o cameră în care apare cea mai bună idee. Antreprenorul consultativ nu își apără ego-ul. Își apără direcția.
2. De la oameni executanți la oameni parteneri de gândire
Dacă vrei să crești, ai nevoie de oameni care gândesc, nu doar oameni care fac. Iar gândirea apare când dai spațiu, rol și responsabilitate reală.
Inclusiv oportunitatea de a greși. Mulți antreprenori se tem de un eșec personal – și, din reflex, nu îi lasă nici pe ceilalți să greșească. Doar că fără greșeală controlată nu există învățare reală.
Iar fără învățare, organizația rămâne dependentă de tine. Când nimeni nu are voie să greșească, toți devin prudenți până la blocaj. Inclusiv tu.
3. De la planuri perfecte la experimente rapide cu feedback real
Co-creația înseamnă iterație. Înseamnă să testezi, să măsori, să ajustezi. E mai puțin „ne iese perfect din prima” și mai mult „învățăm repede și construim solid”.
Țin minte o discuție cu un antreprenor din zona de servicii, care mi-a spus foarte sincer: „Am o echipă bună, dar nu am răbdare. Îmi e mai simplu să decid eu.”
I-am răspuns: „Pe termen scurt, e mai simplu. Pe termen lung, e mai scump. Pentru că plătești cu timpul tău, cu energia ta și cu potențialul lor.”
Uite cum poate arăta co-creația în practică.
1. Regula deciziei în 3 niveluri: cine decide ce
Dacă vrei co-creație, trebuie să clarifici un lucru: unde se termină autonomia și unde începe responsabilitatea ta. Împarte deciziile în trei niveluri:
Nivel 1: Echipa decide (fără tine). Ex: organizarea internă, instrumente, pași de execuție, îmbunătățiri de proces.
Nivel 2: Echipa decide cu consultare. Ex: schimbări care afectează clientul, termene, resurse, priorități. Ei vin cu două opțiuni și o recomandare, tu validezi sau alegi.
Nivel 3: Tu decizi. Ex: strategie, investiții majore, poziționare, promisiune de brand, risc reputațional, parteneriate mari.
De ce funcționează? Pentru că scade „traficul” pe tine și crește maturitatea în echipă. Și, foarte important: reduce confuzia. Nimic nu consumă mai mult decât „nu știu dacă am voie să decid.”
Un antreprenor cu care am lucrat a făcut exercițiul acesta pe o foaie A4 și a lipit-o în birou. După două săptămâni mi-a spus: „Am cu 30% mai puține întreruperi. Și oamenii sunt mai curajoși.” Curajul vine când cadrul e clar.
2. Ședința de co-creație, nu ședința de raportare (45 de minute, o dată pe săptămână)
Dacă ședințele tale sunt doar rapoarte, oamenii vor veni la ședințe ca să-ți spună ce ai făcut deja. Înlocuiește un status meeting cu o ședință de co-creație, cu trei întrebări fixe:
Exemplu: înainte să schimbi prețurile sau pachetele, echipa îți aduce două scenarii și efectele: asupra vânzărilor, asupra operaționalului, asupra percepției. Și aici apare un detaliu esențial: tu nu vii cu soluția în primele 5 minute. Tu vii cu întrebările. Știu că e greu. Dar e diferența dintre un lider care rezolvă și un lider care crește.
3. Contradicția sănătoasă: „avocatul clientului” și „avocatul riscului”
În business, multe greșeli nu vin din lipsă de inteligență, vin din lipsă de perspectivă. Sau din faptul că nimeni nu îndrăznește să contrazică. La deciziile mari, numește două roluri rotative:
E o practică simplă, dar are un efect puternic: normalizează întrebările incomode. Nu mai sunt percepute ca negativism, ci ca rol. Și, crede-mă, o echipă care învață să pună întrebări bune e o echipă care te poate scoate din probleme înainte să apară.
4. Co-creație cu clienții: Consiliul de 7 (trimestrial)
Mulți antreprenori spun: „Eu știu ce vor clienții.” Și de multe ori chiar știu – până când piața se schimbă. Îți propun un instrument simplu: alege 7 clienți relevanți (mix: loiali, noi, critici) și invită-i la o întâlnire de 60 de minute, o dată pe trimestru.
Le prezinți 2–3 direcții și îi întrebi:
Asta e co-creație reală, nu chestionare sterile. În plus, creează loialitate: oamenii sprijină ce au ajutat să construiască.
5. De la „eu sunt brandul” la „noi suntem influența”: team branding ca accelerator
Una dintre cele mai fragile forme de business este businessul în care antreprenorul e singura voce credibilă. Pe termen scurt, merge. Pe termen lung, te epuizează și te face vulnerabil. Antreprenorul viitorului transformă expertiza individuală în influență de echipă.
Cum?
Când echipa devine „dovada” brandului, crește credibilitatea și scade dependența de tine. Iar businessul devine mai stabil și mai scalabil.
Obstacolele invizibile: de ce rămânem în control
Acum, partea care doare puțin: de ce rămânem în control chiar și când știm că ne consumă? De obicei, din trei motive:
1. „Dacă nu controlez, se strică.”
Da, uneori se strică. Dar dacă nu lași să se strice nimic, nu lași să crească nimic. Maturitatea apare și din greșeli, cu limite clare.
2. „Dacă îi las, devin irelevant.”
Asta e o capcană de identitate. Mulți antreprenori se simt valoroși doar când sunt indispensabili. Dar valoarea reală a unui lider este să creeze un sistem care funcționează și fără el, nu pentru că el trage tot.
3. „Consultarea îmi mănâncă timp.”
Pe termen scurt, da. Pe termen lung, te eliberează. Co-creația nu te încetinește. Te scapă de decizii mici ca să rămâi pentru deciziile mari.
Și încă ceva: co-creația nu înseamnă „să fii simpatic”. Înseamnă să fii clar. Clar la ce nu se negociază (valori, standard, promisiune) și deschis la cum ajungem acolo (soluții, opțiuni, procese).
Antreprenorul viitorului nu pierde controlul. Îl transformă în cultură. Iar cultura, dacă e sănătoasă, produce exact lucrul pe care îl vrei: rezultate, fără să-ți consume viața.
Dacă vrei să știi că ai făcut trecerea, există un semn simplu: nu mai trec toate deciziile importante prin tine. Ești arhitectul sistemului. Și asta e, de fapt, cea mai frumoasă formă de libertate în antreprenoriat.
Informațiile regăsite pe acest blog nu sunt o recomandare de acțiune, sfaturi de investiții, informații juridice sau fiscale și nu reprezintă o ofertă de vânzare/cumpărare a oricărui instrument financiar. Ne-am asigurat că acest articol nu conține informații false sau înșelătoare în momentul publicării, dar nu garantăm exactitatea sau gradul de adevăr al acestuia. ING nu își asumă nicio răspundere pentru orice pierdere directă, indirectă sau consecință survenită în urma aplicării informațiilor din acest articol, cu excepția cazului în care se specifică altfel. Orice opinii, puncte de vedere sau estimări aparțin exclusiv autorilor și pot fi modificate fără notificare.
Distribuirea acestei publicații poate fi restricționată prin lege sau reglementări, iar persoanele care intră în posesia acesteia au obligația de a se informa și a respecta restricțiile impuse.
Articolele publicate pe acest blog se supun protecției drepturilor de autor, astfel încât conținutul nu poate fi reprodus, distribuit sau publicat de nicio persoană în niciun scop fără acordul prealabil expres al ING și menționarea sursei. Toate drepturile sunt rezervate.
Articol publicat în februarie 2026.
Edupreneur, Leadership Facilitator, Personal Brand Strategist și Public Speaking Coach cu peste 25 de ani de experiență în corporate leadership și antreprenoriat. A fondat Public Speaking School și BrandingYOU, prima agenție de personal branding din Europa de Est, ajutând lideri, antreprenori și profesioniști să-și construiască branduri autentice și să-și crească vizibilitatea.
Cu o carieră de 16 ani în corporații globale precum Vodafone și Oracle, unde a condus echipe și centre de servicii de peste 2 miliarde de dolari, Amalia și-a transformat expertiza într-o misiune educațională. Până în prezent, a instruit peste 6.000 de profesioniști, a fost speaker la evenimente internaționale și a publicat numeroase articole în presa de business.