Uneori, ultima soluție la care ne gândim este prima soluție corectă
Interviu cu Radu Hădăreanu, manager de proiect, Asociația Viitor Plus
Un cetățean european mediu a cumpărat în anul 2022 echivalentul a 19 kg de îmbrăcăminte, încălțăminte și textile de uz casnic, arată Agenția Europeană de Mediu (EEA) în raportul „Circularitatea lanțului valoric al textilelor din UE în cifre”. Dintre acestea, hainele reprezintă 8 kg (42%), textilele de uz casnic 7 kg (37%), iar încălțămintea 4 kg (21%). Tot în 2022, conform aceleiași surse, “statele membre UE au generat aproximativ 6,94 milioane de tone de deșeuri textile, ceea ce reprezintă 16 kg pe persoană. Cantitatea totală de deșeuri textile generate a rămas relativ stabilă începând din 2016.”
Economia circulară este un sector care, în aproape zece ani (2014–2023), a crescut la nivelul Uniunii Europene la 10% din numărul locurilor de muncă, ajungând la 4,4 milioane de joburi.
Cu toate acestea, una dintre problemele afacerilor din domeniul economiei circulare este capacitatea de scalare, deși extinderea poate avea loc pe orizontală (mai mulți clienți și extinderea pe piețe noi), pe verticală (schimbarea modelului de business al operatorilor din domeniul textilelor) și “deep scaling”, prin susținerea modificărilor comportamentale și culturale ale consumatorului.
Acestea sunt, pe scurt, subiectele discutate cu Radu Hădăreanu, managerul programului Harta Reciclării al Asociației Viitor Plus, în cadrul unui interviu pe care te invit să îl citești în cele ce urmează.
Este România o piață importantă de desfacere pentru producătorii / importatorii de textile?
Da, mai ales pentru fast fashion și importuri low-cost (inclusiv second‑hand). Piața e dominată de produse importate și de consumul în creștere, nu de producție locală.
Care este în prezent situația textilelor în România? Avem date care să ne arate volumele de produse textile care intră în țară, care sunt principalele tipuri de textile importate și cine sunt principalii importatori?
Datele publice sunt fragmentate și lipsește trasabilitatea. Domină importurile (textile noi și second-hand) făcute mai ales de persoane juridice (retaileri, marketplace-uri), dar crește și importul direct B2C (Temu, Shein etc.), iar aici problema este legată de calitatea viitoarelor produse second-hand. Explozia coletelor mici indică și un volum mare de textile ieftine importate.
Care sunt principalele tipuri de deșeuri textile pe care România trebuie să le gestioneze și cât din acestea sunt fabricate în România?
Hainele continuă să fie preponderente în cazul deșeurilor textile colectate separat în România, dar sunt desigur și deșeuri de încălțăminte, accesorii și textile decorative.
Volumul deșeurilor textile este estimat de Asociația Română pentru Reutilizare și Reciclare Textile (ARETEX) la 160.000 de tone anual.
Este pregătită infrastructura din România să gestioneze aceste volume de deșeuri, eventual cantități și mai mari?
Harta Reciclării a lansat de curând o analiză despre situația colectării separate a deșeurilor textile în România, pentru realizarea căreia a colaborat cu asociația Ecoteca (parte a campaniei „Muntele de Haine”) pentru conștientizarea pericolului supraconsumului de haine și a platformelor ultra – fast fashion. (Vezi https://hartareciclarii.ro/raport-muntele-de-haine/)
Deși majoritatea orașelor au instalat containere sau alte elemente de infrastructură pentru colectarea separată a textilelor, există disfuncționalități de gestionare a textilelor după această colectare. Infrastructura de sortare sau de reciclare sunt aproape inexistente. De aceea, cele mai des întâlnite sunt metodele de eliminare (valorificare energetică prin incinerare sau trimitere la depozitele de deșeuri).
Cu alte cuvinte, infrastructura actuală din România nu poate gestiona fluxuri mai mari de deșeuri textile colectate separat.
Sectoarele despre care se vorbește prea puțin
În afara lucrurilor care se văd și despre care vorbesc cei mai mulți actori din piață, există cel puțin două sectoare de activitate care au un impact major în zona deșeurilor textile: cel militar (uniforme și materiale tehnice, de exemplu prelate, corturi etc.) și sectorul medical (uniforme și materiale tehnice), ambele cu regimuri și circuite speciale. Există o colaborare cu aceste sectoare fie pentru reducerea impacturilor negative, fie pentru remedierea acestora?
Nu avem informații despre circuitul deșeurilor textile generate de sectoarele militar și de sănătate.
Ce ar putea schimba regulile europene
În momentul de față, avem două directive europene care ar putea contribui la o mai bună gestionare a textilelor: ESPR (ecodesign) și EPR (responsabilitatea extinsă a producătorului). Lor li se adaugă cerințele privind pașaportul digital al produsului (DPP), industria textilelor fiind una dintre primele trei, pe lângă electronice și baterii, vizate de obligativitatea colectării de date prin pașaportul digital. Există interes printre antreprenorii locali pentru dezvoltarea unor soluții care să asigure trasabilitatea datelor?
Toate aceste directive și norme europene vor ajuta, cel puțin în teorie, la colectarea separată și valorificarea prin reutilizare și reciclare a textilelor. Schemele pentru responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR) s-au dovedit a fi utile în cazul altor tipuri de articole – electronice, ambalaje, anvelope. Cel mai bun exemplu de proiect născut din nevoia producătorilor de a-și recupera articolele puse pe piață este Sistemul de Garanție—Returnare.
Așa cum reiese și din analiza „Radiografia gestionării deșeurilor textile din România” realizată pentru Muntele de Haine, sistemul de colectare separată și recuperare a textilelor nu poate funcționa fără un sprijin financiar care poate veni fie din partea autorităților, care nu își doresc acest lucru, fie al producătorilor, care ar putea fi obligați prin legislație să extindă sistemul EPR la textile și încălțăminte.
Ce rol și ce șanse au afacerile sociale din România în sectorul textilelor?
Afacerile sociale au rolul de a oferi locuri de muncă persoanelor cu dizabilități, care au șanse reduse de a-și găsi ușor un loc de muncă. Viitor Plus derulează de mai bine de 18 ani o afacere socială în domeniul textilelor – Atelierul de Pânză.
Prin producția de sacoșe din bumbac netratat, natural, Atelierul de Pânză își propune să protejeze mediul prin reducerea numărului de obiecte de unică folosință care, de cele mai multe ori, nu ajung la reciclat.
În plus, prin gama Puzzletex, Atelierul de Pânză este prezentă în zona de upcycling, realizând accesorii textile unicat sau în serii reduse din resturi textile.
Întreprinderile sociale nu pot concura cu atelierele care angajează persoane fără dizabilități, dar rolul lor este de a contribui la incluziunea persoanelor greu angajabile.
Schimbarea începe înainte de pubelă
Dincolo de directive și infrastructură, cea mai mare putere stă în mâinile consumatorului. Înainte de a cumpăra ceva nou, merită să ne întrebăm dacă haina pe care o avem deja nu poate fi dusă la un atelier de reparații. Merită să alegem conștient produse care să dureze în timp sau să dăm o șansă pieței second hand.
Înainte de a ne gândi la pubelele de colectare, merită să ne facem un obicei din a dona ceea ce nu mai purtăm. Pubelele de colectare sunt ultimul pas, nu primul. Astfel, cantitatea de deșeuri textile pe care o producem ar putea fi redusă semnificativ – iar o mare parte din ceea ce aruncăm astăzi ar putea fi refolosită de altcineva mâine.
Articol publicat în iulie 2026.
Cristina este consultant în sustenabilitate. După o experiență de 14 ani în cadrul Organizației Națiunilor Unite, a intrat în antreprenoriat. Este inginer de mediu, deținând specializări și certificări internaționale în raportarea de sustenabilitate, sisteme de management al sustenabilității evenimentelor (ISO20121) și achiziții sustenabile (ISO20400). Din 2015, de când a co-fondat CSR BootIQ, firmă de consultanță care oferă servicii și cursuri de sustenabilitate, a lucrat alături de clienți din sectorul bancar, farma, retail, FMCG, IT, telecom, transport&logistică. Din 2019 face parte din Comitetul de Supraveghere al organizației Global Reporting Initiative, fiind în prezent vicepreședinta acestui organism. Din 2022, este Sustainability Advisor & Mentor în cadrul Europe Enterprise Network, cea mai mare rețea globală de sprijin pentru IMMuri.
Informațiile regăsite pe acest blog nu sunt o recomandare de acțiune, sfaturi de investiții, informații juridice sau fiscale și nu reprezintă o ofertă de vânzare/cumpărare a oricărui instrument financiar. Ne-am asigurat că acest articol nu conține informații false sau înșelătoare în momentul publicării, dar nu garantăm exactitatea sau gradul de adevăr al acestuia. ING nu își asumă nicio răspundere pentru orice pierdere directă, indirectă sau consecință survenită în urma aplicării informațiilor din acest articol, cu excepția cazului în care se specifică altfel. Orice opinii, puncte de vedere sau estimări aparțin exclusiv autorilor și pot fi modificate fără notificare.
Distribuirea acestei publicații poate fi restricționată prin lege sau reglementări, iar persoanele care intră în posesia acesteia au obligația de a se informa și a respecta restricțiile impuse.
Articolele publicate pe acest blog se supun protecției drepturilor de autor, astfel încât conținutul nu poate fi reprodus, distribuit sau publicat de nicio persoană în niciun scop fără acordul prealabil expres al ING și menționarea sursei. Toate drepturile sunt rezervate.