Durata aproximativă de citire: 3 min

De unde sare iepurașul

Doru Iftime, Jurnalist de lifestyle cu peste 20 ani de experiență

Yesterday is history, tomorrow is a mistery but today is a gift, thats why they call it present. (Master Oogway, Kung Fu Panda)

Am avut parte de o copilărie minunată, petrecută, e drept, în anii comunismului. Nu țin minte, copil fiind, să fi primit cadouri de Paști. Nu știu dacă Iepurașul de Paști a intrat în țară după 1990 sau a dus o dizidență discretă în bătătura autohtonă, fapt e că la noi în casă nu s-a împământenit nici până azi obiceiul cadourilor de Paști. Trecător, am aderat la cutumă cât au fost copiii mici, mai degrabă constrânși de anturajul acestora decât din convingere - dacă toată grupa de la grădiniță primea ceva de la Iepuraș, trebuia să primească și ai mei, că doar nu erau pedepsiți (și chiar de-ar fi fost, Paștele, ca și Crăciunul, e despre iertare, generozitate și, voila, multe cadouri).

Un cadou reușit presupune uneori o documentare prealabilă, chiar dacă e vorba de o rudă sau un prieten apropiat.

Nu-i treabă deloc simplă cu cadourile, probabil știți foarte bine. Vara trecută i-am luat nepotului o mașină de construit. Pe partea din față a cutiei era desenată frumos mașina asamblată: pe spate, erau înșirate piesele și instrucțiunile de montaj. „Uau, ce mașină!“, a exclamat încântat copilul, apoi a întors cutia și, văzând mașina descompusă, a început să plângă. Morală? Trebuie să-l cunoști bine pe cel căruia îi faci un cadou: celor mai mulți dintre băieți le plac mașinile, dar numai unora le place să le și construiască.

Un cadou reușit presupune uneori o documentare prealabilă (chiar dacă e vorba de o rudă sau un prieten apropiat): trebuie să dai telefoane, să scrii e-mail-uri, să te pui la curent cu ce-i place omului, cu ce mai are prin casă (să nu te trezești că-i iei bibelou de-ăla, cu chinezul la pescuit și, ce să vezi, amicul mai are unul la fel!).

Eu unul mă simt mai confortabil să fac cadouri decât să primesc – nu mă prea pricep să mimez bucuria când mă trezesc cu câte o chestie care nu mă interesează sau nu-mi place. Îmi place în schimb să mi-i bucur pe cei dragi, dar și pe amici sau colegi. Îmi plac plăcerea și surpriza unei femei care primește flori – uite un gest mic cu efecte mari, pe care mi se pare că noi, bărbații, îl facem cam rar și numai la ocazii – aniversări, 1 și 8 Martie și cam atât.

Poate de-asta ocaziile se răzbună, cum tot noi, bărbații, zicem, și vin peste noi în valuri: pe lângă aniversările obișnuite ale fiecărui cuplu sau ale fiecărei familii, avem sărbători legale și alte ocazii plăsmuite de imaginația comercianților (era să zic „imaginația bogată“, dar e limitată la familia de cuvinte a noțiunii de preț: promoție, ofertă, reducere; altfel spus, chilipir. Iar pentru vânzătorii online, săptămâna are o singură zi, Black Friday).

Apoi, după mine, un cadou ar trebui să fie o surpriză, iar datele fixe la care toată lumea oferă și primește cadouri strică surpriza: știi că ai să primeșți un cadou, nu eșți surprins de gest, cel mult poți fi surprins de cadoul în sine (mai ales dacă aștepți inelul de logodnă și primești un DVD cu primul sezon din „Tânăr și neliniștit“). Eu pun preț pe gest. Gestul de a lua cuiva o mică atenție, fără o ocazie anume, înseamnă că te-ai gândit la acea persoană și ti-ai dorit să-i faci o bucurie. Să-i oferi un zâmbet, o cină pregătită de tine, o rază de soare, o gladiolă sau alte chestii de-astea despre care Sandra Brown ar putea scrie o juma‘ de carte fără să se repete.

Cât cheltuieșți pe un cadou? Păi, să ne socotim. Venind de la un bărbat pentru femeia iubită, un cadou scump poate fi o declarație de intenții serioase (așa că fii atent ce-ți dorești). La fel de bine, însă, în alt context, un cadou scump poate fi suspectat de a crea obligații. Pe de altă parte, un dar ieftin poate avea un efect neprețuit dacă are o semnificație aparte pentru destinatar.

Da, e multă zbatere și agitație și aglomerație și transpirație și nervi și consum de energie în zilele când toată lumea aleargă după cadouri. După ce ai alergat o săptămână, în cel mai fericit caz, după ce ai petrecut câteva ore ambalandu-le, cadourile se deschid în maxim 10 secunde. Urmează însă alte 10 secunde de zâmbete, exclamații de surpriză și bucurie, îmbrățișări, mulțumiri, recunoștință. La urma urmei, despre asta e vorba, despre acele 10 secunde minunate, care te păcălesc de fiecare dată și te fac să fii dispus s-o iei de la capăt cu prima ocazie.

De fapt, următoarea ocazie e aici, că vine Paștele. Mai întâi voi bântui magazinele online - o să mă prefac, din nou, că-i cred că au reduceri. Apoi, voi încerca să găsesc 2-3 zile, în Săptămâna Mare, în care să ajung la 10 punct la mall. Ador atmosfera de mall la ora deschiderii. Paște fericit!