Nu sunt foarte sigur că știi
dar și poeții fictivi au copii.
Eu, de exemplu, am o fiică –
are 9 ani, dar a fost și mai mică,
ca toți copii care apar de nu știu unde
și, ai observat? cresc mari în câteva secunde,
lăsându-ne pe noi, părinții cu aceeași mirare:
când a crescut? când s-a făcut așa mare?
Dar nu despre asta vreau să-ți povestesc
ci despre ceva cu mult mai pământesc,
care poate o să ți se pară chiar funny
pentru că e despre cum le explici copiilor banii.
Banii. Îi vedem în fiecare zi, nimic de zis
dar pentru un copil sunt tare greu de descris.
Cum de poate o bucată de hârtie
să valoreze unu, zece sau o mie?
Și deși cei din metal sunt mai grei, n-o să-ți vină să crezi
dar nu poți cumpăra mare lucru cu niște monezi.
Mda, sunt importanți, dar dincolo de glume
banii nu sunt în niciun caz totul pe lume
Nu-i de mirare, așadar, că un copil de 5 ani
are zeci de întrebări despre bani.
Așa că mă înțelegeți că n-am fost nici eu ferit
de perioada în care banii reveneau negreșit
în fiecare zi, în orice conversații
cu fiica-mea care îmi tot cerea explicații.
Pe de altă parte, am avut dintotdeauna această oroare
de a nu avea un copil care se zbate și dă din picioare
în fața raionului cu dulciuri sau a vitrinei cu jucării
(cum am văzut că fac atât de mulți copii).
Deloc nu m-a atras ideea de a fi un părinte
șantajat emoțional când nu e cuminte
și nu-i cumpără copilului tot ce vrea, pe loc
că altfel face crize micul ghemotoc.
Ei bine, în acele vremuri nu demult trecute
cu zeci de întrebări, chiar sute
mi-am dat seama că așa e mereu -
educația nu începe cu „copilul“; ci cu „eu“.
Eu trebuie să fac ceva, carevasăzică,
așa că eu i-am explicat de când era mică-mică
că în viață, banii îi primești
întotdeauna doar dacă muncești,
nu pentru că ai fost cuminte
sau pentru că poezia ți-o aduci aminte.
Apoi, după ce banii i-ai primit
poți să te pui pe cheltuit
să iei chestii mărunte zi de zi
sau poți a-i economisi.
De fapt, ce-nseamnă un bănuț, ce poți să iei cu el?
poate doar învelișul de la un tort cu caramel
sau o ureche a unui ursuleț de pluș
pe când dacă îi pui în purceluș
bănuții ajung ca prin magie
să se transforme în bancnote valoroase de hârtie.
Așa se poate ca înghețata cea concretă
pe care n-o iei zilnic să devină oau! o bicicletă.
Pe lângă faptul că e așa util să faci economii
atunci când am plecat departe, în călătorii
am stabilit împreună cu fiică-mea un buget
pe care să și-l administreze ea, concret
(și nu mă refer aici la banii de hotel sau mâncare
ci doar la cei de suveniruri și alte prostioare).
Rezultatul a fost că de la „a cere“
ea a ajuns să își administreze mica ei avere,
să-și pună singură întrebări și să-și răspundă
în loc să mi le pună mie secundă de secundă.
Acum, firește, când simțeam că e gata
să cheltuie banii din prima zi, cu lopata
îi mai aminteam și eu, discret,
că mai are timp de cheltuit berechet
și că poate că vrea să se mai gândească
înainte ca tot bugetul să îl cheltuiască.
Așa a învățat fiica mea să stabilească
cât anume vrea să dăruiască
alocând singură din micul ei buget un procent
pe care îl consideră decent
și cât anume vrea să investească
în ideile ei care îi fac sufletul să crească.
Și totuși, așa cum îi spuneam
privind la primăvara de pe geam –
lucrurile cele mai de valoare
care ne umplu viața de culoare
sunt cele pe care nu le putem cumpăra cu bani
cum ar fi bucuria poetului de a avea fani
sau mulțumirea de a fi un bun părinte
pentru care sincer, nici nu există cuvinte.

Cat de folositor ti-a fost acest continut?