5 minute

5 de DA și 5 de NU în educația
financiară a copiilor sub 10 ani

5 minute
5 de DA și 5 de NU în educația
financiară a copiilor sub 10 ani
Un articol scris de Ioana Chicet-Macoveiciuc
Te gândești că poate ai un copil prea mic pentru educație financiară. Nici nu-și nimerește bine gura cu lingura și trebuie să-i vorbești despre investiții?

Sigur că nu. Dar îi poți vorbi despre bani într-un fel pe care să-l înțeleagă la trei, patru ani. Îi poți spune NU când cere a cincea jucărie luna asta. Îi poți povesti despre salariu, timpul petrecut la muncă, pușculiță și nevoi versus dorințe.
De ce ai face asta?
Pentru că niciodată nu e prea devreme pentru educația emoțională și cea financiară. Ele se construiesc pas cu pas, zi de zi, explicație cu explicație, de la vârste mici. Așa obții o structură solidă, o relație bună cu copilul tău și un viitor adult care înțelege lumea în care trăiește, poate lua decizii informate și e de folos celor din jur. Calea sigură spre succes și fericire, aș zice eu!

Vreau să vă povestesc, pe scurt, cum am făcut noi (eu, o ne-expertă în educație financiară, dar extrem de cumpătată după o tinerețe în sărăcie, și soțul meu, un relativ-expert, economist cu experiență de 20 de ani în sistemul bancar) cu copiii noștri, care au acum 10, respectiv 8 ani.
Cinci de DA în educația financiară a copiilor noștri
DA, le-am povestit copiilor de mici despre bani

Au mers cu mine în magazine de mici (nu pentru că aș fi vrut neapărat să le dau lecții de educație financiară, ci pentru că nu aveam cu cine să îi las). M-au văzut cu lista de cumpărături. M-au văzut alegând produse în funcție de calitate și de preț. M-au auzit refuzând să cumpăr ce nu aveam nevoie. Le-am povestit mereu despre buget: câți bani avem, atâta putem cheltui. Ca să înțeleagă mai ușor acest concept, am echivalat prețurile produselor în timp muncit de mine. Un televizor mare? Muncesc pentru el două luni. Merită? Nu, mai bine stăm cu cel vechi. Un cart electric? La fel. După cinci ani au început să poată socoti singuri câte surprize își pot lua din magazin din suta de lei primită cadou de ziua lor.
DA, le dăm bani de buzunar

Bine, încă nu e cazul – nu ies fără noi decât la joacă. Dar de la 12 ani, când vor circula mai mult singuri, vor avea și bani de buzunar. Mă gândesc la cinci sau zece lei pe zi de copil, cinci zile pe săptămână (încă negociem).

Banii de buzunar mi se par foarte importanți: învață copilul cât de greu se câștigă banul (trebuie să strângă banii de buzunar trei luni să-și ia un skateboard, de exemplu) și îi ajută să învețe cum să gestioneze venitul zilnic (cheltuiesc azi tot sau pun deoparte și la final de săptămână au bani de mers la film).
DA, le dăm prilejuri să câștige bani în plus

Nu îi plătim să citească sau să șteargă praful, dar pot câștiga bani dacă mă ajută să fotografiez ceva pentru munca mea sau dacă își vând la prețuri simbolice jucării în stare bună (îi ajut eu cu anunțuri pe Market Place). Primesc, de asemenea, dacă doresc, bani în loc de cadou de ziua lor.
DA, le vorbim despre economisire

Le-am povestit mereu despre nevoia unui fond de rezervă și vorbim despre acești bani de față cu ei. Au avut de când erau mici pușculițe și le-a plăcut mai mult să strângă decât să cheltuiască.
DA, le vorbim despre caritate

Pentru mine e un aspect important acesta – să împărțim ce avem și cu cei care au nevoi, dar nu au posibilități. Donăm lunar împreună haine și bani.
Cinci de NU în educația financiară a copiilor noștri
NU îi plătim să facă treabă în casă

Nici pe mine nu mă plătește nimeni să dau cu aspiratorul. Cu toate astea, dau cu aspiratorul. Nu doar pentru că știu că trebuie, pentru că altfel ne invadează gândacii, ci și pentru că vreau să contribui la bunăstarea casei noastre.

Pentru a-i învăța să aibă grijă de spațiul în care trăiesc, important e să înțeleagă de mici cum pot contribui și de ce e important să facă asta. Cu răbdare și un model bun, cu multe explicații și ajutor, vor deprinde grija pentru căminul în care trăiesc.
NU îi plătim să citească

Cititul e un obicei sănătos, ca spălatul pe dinți. Copiii trebuie să învețe că aceste obiceiuri sunt pentru binele lor, nu pentru recompense. Dacă îi învățăm să citească pentru recompense, vor înțelege că cititul e o corvoadă și nu vor descoperi bucuria cititului de plăcere. În plus, ce faci când nu mai ai bani să-l plătești să citească?

Motivația exterioară o ucide pe cea interioară, și e păcat.
NU le luăm tot ce-și doresc

Aceasta e o lecție foarte importantă: prioritate au lucrurile de care avem nevoie. Hrană, chirie, transport, medicamente, căldură, lumină, haine, studii. Apoi vin lucrurile pe care ne-ar plăcea să le avem, dar fără de care putem trăi. Noi le oferim copiilor jucării doar de Crăciun și de ziua lor. În rest, strâng singuri bani pentru ce își doresc. Așa apreciază și mai mult ce au.
NU le dăm bani pentru note bune

Nici vorbă! Trebuie să învețe bine din plăcere și curiozitate.
NU îi plătim să facă ce vrem noi!

Această formă de manipulare seamănă mult cu o tehnică de dresaj. Noi vrem să ne educăm copiii, nu să îi dresăm. Vrem să înțeleagă de ce e bine să facă unele lucruri și să nu facă altele. Vrem să decidă independent și cât mai curând ce e bun și ce e rău. Oferindu-le recompense (în bani sau alte forme), îi oprim din procesul de a înțelege cum să ia decizii, dar și din procesul de a aplica un principiu sau o valoare a familiei și de a internaliza toate aceste etape.
Sper că v-am fost de folos. Spor la iubit și la educat!
Despre Ioana Chicet-Macoveiciuc
Ioana Chicet-Macoveiciuc este jurnalistă, autoare de carte și de blog și coordonatoare de colecții de carte pentru copii și părinți. Are până în prezent 45 de titluri publicate, 5 pentru adulți și 41 pentru copii. Majoritatea titlurilor au fost best-selleruri în anul publicării, vânzările de carte la zi depășesc 500.000 de exemplare pentru întreaga colecție.

Din 2007, Ioana scrie pe blogul personal, PrintesaUrbana.ro, despre copilărie, vindecare, viața de familie și educarea pozitivă. A fondat și administrează mai multe comunități de părinți cu scopul de a le oferi sprijin pentru o mai bună relație cu sine și cu copiii lor. Ioana promovează comunicarea și cooperarea cu copiii ca principală metodă de educare. Coordonează pentru Editura Univers colecția de parenting „Educație cu blândețe” și colecția de carte pentru copii Unicorn (care include peste 250 de titluri publicate).

Ioana are 42 de ani, este mama Sofiei (10 ani) și a lui Ivan (8 ani).